poti, nu poti, FordDACA ALTII POT, POTI SI TU. Descoperirile lor nu vor fi asemeni descoperirilor tale. Solutiile lor nu ti se vor potrivi tie. Si nici calea nu este aceeasi.

Ca si intr-o calatorie. Unii alegem o carare, altii alta, unii ne bucuram de peisaj, altii de lucururile noi sau poate de destinatie. Nimeni nu are mai multa sau mai putina dreptate. Suntem diferiti si asta este un lucru minunat.

Eu nu iti ofer o sursa de inspiratie pentru a te bucura de altceva in calatoria ta. Doar iti impartasesc despre calatoriile altora si te indemn sa o pornesti pe a ta. Calatoria catre tine insuti, cel care esti cu adevarat si cel care iti doresti sa devii.

***

2. “YOU are the PRESIDENT of your own COMPANY!”

Imi place cum scrie Brian Tracy. I-am citit multe carti. Iar din tot ce am citit, in acest articol vreau sa vorbesc despre abordarea sa extrem de interesanta: “YOU are the PRESIDENT of your own COMPANY!”

Nu, nu este pentru Presedinti de companii. Este despre tine. Nu conteaza ca esti entry-level, specialist, middle sau top manager. Ci este despre cum te raportezi, de fapt, la cariera ta.

Nu inseamna nici sa iti doresti propria companie. Ci sa te doresti pe tine motivat, performant, creator, vizionar si strateg asemeni unui Presedinte de companie.

Pentru ca atunci evoluezi. Atunci ai determinare. Ai viziune. Stii unde vrei sa ajungi si ai atitudinea de a-ti cauta solutiile pentru a ajunge acolo.

Pentru ca “YOU are the PRESIDENT of your own COMPANY!” inseamna un mod de gandire si de abordare a vietii. Un mod de a fi. Adica acel mod de a fi care te face sa fii performant si multumit de tine (personal si profesional), simtindu-te totodata confortabil.

“YOU are the PRESIDENT of your own COMPANY!” inseamna sa devii in mod real AUTO-MOTIVAT, sa ai curajul de a iesi din statutul de „angajat”, nu neaparat la propriu (desi unii dintre noi avem si acest curaj), ci din punct de vedere al modului de a te raporta la propria cariera, la propria dezvoltare.

Realitatea este ca toti pornim din acelasi punct, iar traseul este unul oarecum similar. Difera, insa, ceea ce alegi sa faci pe acest traseu. In calatoria ta catre ceea ce iti doresti sa fii, permanent faci alegeri. Alegeri care te modeleaza.

Te intalnesti cu diverse oportunitati si provocari, pe care le accepti sau le refuzi. Dar, de pornit in aceasta fascinanta calatorie, pornim din acelasi punct. Te angajezi pe o pozitie de entry level, inveti, muncesti, te dezvolti, cresti, ajungi specialist intr-un domeniu… si iarasi te dezvolti, inveti, cresti, ajungi Manager si tot asa. Dar pana unde, oare?

Fiecare are propriile standarde si tinde catre o anumita pozitie, asa cum si-a construit mental planul de cariera. Dar cati dintre noi chiar reusim sa ajungem acolo? Sa traim acel vis frumos, gandit spontan, cu relaxarea si optimismul anilor de studentie? Si cat de multe bariere trebuie sa trecem pentru a ajunge acolo? Si cate resurse trebuie sa investim, cat efort si cata energie? Si daca nu le avem… cum ne putem pregati sa le avem?

Brian Tracy (ca si multi alti experti) spune ca in abordarea modului de a-ti atinge si a-ti trai visul (profesional sau personal), totul depinde de atitudinea pe care o ai. Daca pornesti in acest drum cu rucsacul gol, indiferent cat de usor ar fi traseul, tot este foarte posibil sa nu ajungi la destinatie. Si aceasta pentru ca esti om. Ai nevoie de reurse pentru a supravietui. Nu neaparat in conditii vitrege, ci chiar si in conditii normale, firesti. Dar cu atat mai mult atunci cand te indepartezi de zona de confort.

In aceasta metafora, “drumul” inseamna planul tau de cariera, iar “rucsacul” inseamna resursele pe care le ai si le strangi pentru a ajunge la “destinatie” – acesta fiind obiectivul tau, ceea ce ti-ai dorit sa devii.

De obicei, rucsacul ti-l umpli cu diverse competente (profesionale si personale), cu trasaturile tale de personalitate (ambitie, energie, optimism, motivatie, determinare etc.), cu oportunitati, dar si cu diversi oameni din viata ta care iti sunt in mod real resurse: oamenii de la care inveti, oamenii care te sustin, te impulsioneaza, iti mentin sau iti cresc increderea in sine, te ajuta sa iti iei deciziile, iti sunt “plasa de siguranta” atunci cand cazi si iti ofera o mana de ajutor pentru a te ridica din nou etc.

La cat de multe dintre aceste resurse apelezi pe parcursul drumului tau, depinde doar de tine. Cu mult mai important este sa o faci atunci cand ai nevoie, atat cat ai nevoie si sa alegi exact tipul si cantitatea de resurse care sa te faca sa mergi mai departe cu viteza stabilita (iar aici ma refer la deadline-ul pe care ti-l stabilestu pentru a ajunge la destinatie sau in diverse puncte de pe traseu).

Resursa, in sine, poate fi si propria motivatie, propria determinare de a-ti urma visul. Acea auto-motivatie care te “salveaza” in momentele in care simti ca nu poti merge mai departe, cand te lovesti si te doare crunt, cand diverse patternuri de comportament vin si iti submineaza calatoria (sau dorinta de a continua calatoria).

Iar aici lucrurile sunt extrem de importante. Ai, ca orice alta fiinta umana, asa-anumite patternuri de comportament pe care ti le stii sau nu, dar care iti sunt confortabile pentru ca le cunosti, chiar daca ele nu te duc catre ceva mai bun (ci dimpotriva). Pe acestea trebuie sa ti le constientizezi si sa incerci sa le diminuezi pentru a nu te mai auto-sabota calatoria catre visul devenit realitate.

Pot fi diverse credinte limitative, pot fi automatisme comportamentale, pot fi prejudecati sau preconceptii, pot fi convingeri apriorice si multe altele. Si, conform acestora, “inventezi” bariere si obstacole care, de fapt, nici nu exista. Traiesti, astfel, in propria realitate care care este una diferita de cea autentica. Si, mai mult, atata timp cat nu o constientizezi… calatoria ta, oricat de dorita si de interesanta… se poate opri oricand. Definitv sau doar pe moment. Iarasi: depinde doar de tine cat de departe vrei sa mergi si ce faci pentru a ajunge acolo.

Poate ca toate cele spuse pana acum par filozofii sau citate din carti. Nu este asa. Vorbesc si din propria mea experienta. Si este o experienta dubla: una traita de mine personal cand am inceput calatoria mea catre visul ce avea sa devina retalitate, dar si una traita din pozitia de coach pentru persoane pe care le-am sustinut in propria lor calatorie. Si aici de multe ori am “gustat” si rolul de resursa, care este minunat! 🙂

Calatoria catre visul meu de a deveni „Presedintele Propriei Mele Companii”, atat ca angajat, dar mai ales cand m-am desprins de acest rol… a fost fascinanta! Si inca mai este! Pentru ca stiu ca pot si vreau mai mult!

Dar a mai fost si in multe alte feluri: a fost dificila uneori, a fost minunata alteori, a fost revelatoare din anumite puncte de vedere, a fost uneori lina, alteori sinuoasa, am simtit si caldura si frig… ca-ntr-un fel de inconjur in jurul Pamantului, cand treci pe la Tropice, dar si pe la Poli.

Am simtit si incantare si dezamagire, am simtit de nenumarate ori ca vreau sa renunt, dar nu am facut-o niciodata. Am trait experiente extraordinare, in care parca simteam ca ma “lovesc cu capul de stele”, dar si experiente profunde de insight psihanalitic.

Si am trait multe altele pe care cuvintele par sa nu le exprime suficient. Toate acestea inca le mai experiementez, dar acum o fac “de la inaltimea” celor deja traite. Si acum pot sa ma bucur si de cele frumoase, dar si de cele grele… si de cele incerte si vagi… si toate sunt o provocare continua.

Cand ajungi sa fii „Presedintele Propriei Tale Companii”, perspectivele sunt altele. Mentalitatea este alta. Abordarile si solutiile sunt cu totul diferite. Si totul in tine si in jurul tau se schimba.

Nu vreau sa para ceva ireal sau “spus de sus”. Nu despre asta este vorba. Ci doar despre faptul ca atata timp cat iti asumi doar rolul de angajat, intotdeauna poate exista cineva pe care “sa dai vina”. Intotdeauna poate fi ceva sau cineva la care sa te raportezi si chiar ajungi sa fii doar “pion” in visele altora. Doar pentru ca tu nu ti-ai asumat propriul vis. Si nu ai inceput calatoria.

Visul meu nu este unul complicat. Dimpotriva, as spune ca este unul simplu: vreau sa fac (doar) ceea ce-mi place. Si pentru asta, am incercat mai multe. Si fiecare experienta m-a construit si m-a adus astazi aici. Intr-un aici care atunci cand mi-am acceptat visul… era acolo. Frumos, dorit, departe, dificil de ajuns si in multe alte feluri. Astazi nu mai este asa. Este realitate. O realitate nu intotdeauna comoda (pentru ca inca visul meu nu este 100% complet, ci doar undeva la 85%), dar o realitate cu care ma simt EU. O realitate pentru care am trecut prin nenumarate roluri, experiente, emotii, trairi, dar din care am invatat ca POT. Si ca depinde doar de mine sa ajung de acolo, aici.

Si TU poti. Oricine poate. Nu sunt eu cumva mai presus de cineva sau altcineva. Defineste si urmeaza-ti visul! Apoi pune-te pe treaba. Auto-motivare si actiune. Constante. Continue. Si, mai ales, nu-i lasa pe altii sa iti spuna ca nu poti.

Ba da, poti! Oricand! Became the PRESIDENT of your own COMPANY!

1. Pune la-ndoiala tot ce nu-ti place la tine

De multe ori, ajungi sa crezi despre tine insuti anumite lucruri. Nici nu mai stii de unde, de cand sau cum ai ajuns sa le crezi, dar sunt acolo, scrise cu majuscule bolduite si le iei ca atare.

Multe nu iti sunt favorabile. Sau nu iti fac bine. Si esti constient de ele. Poate ca si incerci uneori sa reflectezi asupra lor si sa le intelegi sau sa le schimbi. Iti si iese oarecum si te bucuri. Iar pentru cateva zile esti chiar pe drumul cel nou si bun.

Doar ca, la un momendat, in nu-stiu-ce conditii sau context, revii la drumul vechi. Si incepi sa te gandesti ca „Nu sunt in stare”, „Nu este momentul potrivit”, „Este prea greu” si multe alte scuze pe banda rulanta… Si viata ta continua iar si iar asa cum era.

De un timp incoace mi se tot “intampla” sa intalnesc oameni frumosi care isi lasa umbrita frumusetea de astfel de “povesti”.

Si am sa iti spun un secret: stiu, sunt constienta, ca eu atrag astfel de experiente in viata mea pentru ca am fost pe drumul asta, iar din cand in cand si mie mi se intampla sa revin. Si atunci Universul imi arata.

Hai sa fiu si concreta. Nu demult, o persoana cu care lucrez (nu-mi place termenul de clienta 😦 ) isi pune ca obiectiv explorarea laturii sale creative, avand indoieli si intrebari, evident, asupra acestei laturi.

Job-ul persoanei respective este unul care nu implica mai deloc creativitate, in schimb, in viata personala pasiunea sa implica foarte multa creativitate.

Deci: la treaba. Exploram care sunt blocajele sau temerile care o fac sa-si puna aceste intrebari. Din pas in pas, incepea sa-si constentizeze obstacolele care o tin departe de scopul sau. La nivel fizic, nu este nici un obstacol. Dar, la nivel emotional, la cel intelectual si la cel spiritual… hmmm… sunt mai multe.

Vazand si intelegandu-si obstacolele, deja mind-set-ul ei incepea sa se schimbe. Si mai mult decat atat, isi formuleaza o noua credinta despre ea insasi care nu face referire la viata personala, ci chiar la viata profesionala.

Adica, deja integrase si incepea sa vada ca in job-ul sau (despre care nu prea credea ca implica si creativitate), existua nenumarate situatii in care isi putea folosi creativitatea.

Si si mai mult decat atat, la finalul sedintei spune clar si ferm: imi iau angajamentul sa imi las creativitatea libera, fiindu-i acum clar ca are creativitate. Doar ca si-o cenzura datorita acelor blocaje care o faceau sa creada altceva despre ea insasi.

Ce sedinta furmoasa a fost! Si cum am trait alaturi de ea bucuria redescoperirii ei!

Ei, cam asa stau lucrurile cu noi toti. Si cu tine la fel. Ajungi sa crezi lucruri despre tine pe care nu mai stii cand si de unde le-ai preluat sau ai ajuns sa le crezi, dar te comporti conform lor pentru ca nu “sapi” sa afli ce anume te blocheaza sa fii altfel. Sau nu stii cum sa „sapi” ori nu ai uneltele necesare.

Evident, munca aceasta de a-ti descoperi blocajele nu este una simpla si usor de accesat. Dar merita pentru ca doar constientizarea si acceptarea fac posibila schimbarea. Altfel nu se poate.

Adica se intampla exact ce spuneam la inceput: iti impui sa faci altfel, te tine un timp, apoi revii la comportamentul initial pentru ca mintea si sufletul tau nu au inlaturat barierele.

Asa ca, omule drag: atunci cand vrei sa faci lucrurile altfel, nu e suficient sa iti pui in “to do list” doar cum sa o faci altfel, ci mai intai ia-ti timp cu tine si cauta-ti blocajele.

La toate nivelele: emotional (frici, temeri), mental (convingeri, crezuri), spiritual (iubirea fata de tine insuti si fata de sursa ta – poti sa-i spui Univers, Dumnezeu etc.) si fizic (planul concret in spatiu sit imp).

Si daca nu ti iese de unul singur, cauta-ti resurse in exterior. Eu sunt aici si scopul meu in viata este tocmai asta: “touching people’s lives”.

Descopera-te, OM FRUMOS. Pune-ti la-ndoiala tot ceea ce nu-ti place ca ai ajuns sa crezi despre tine si recreeaza-te asa cum esti <3.