fbt

Că recunoști sau nu, în fața ta sau a altora, sigur ai cel puțin o frică. Majoritatea avem cu mult mai mult de o frică. Iar de unele suntem conștienți, de altele nu.

Sunt multe ședințe de coaching în care aduc vorba de frică. Și mulți bărbați, dar și unele femei, au o rezistență în a-și recunoaște fricile. Pentru că noi cu toții am învățat din copilărie că frica este ceva rușinos, că dacă ți-e frică de ceva, înseamnă că ești slab. Și atunci bagi capul în nisip ca struțul și te faci că nu o vezi, decât să o recunoști.

Ce am învățat în copilărie despre frică este chiar foarte adevărat. Da, fricile ne fac slabi. Ne fac să ne îndoim, să ezităm, să nu fim cine suntem, să nu spunem ce gândim, să nu acționăm autentic și multe altele. Da, frica ne fură puterea. Puterea personală de a fi noi înșine. Ne limitează și ne blochează.

Dar a băga capul în nisip și a te preface că frica nu există, nu este deloc o soluție. Pentru că, de fapt, cu cât o negi mai mult, cu atât frica se manifestă mai evident. De unde și vorba ”de ce ți-e frică, nu scapi”. Nu că ar fi vreun fatalism la mijloc sau că ar exista nu-știu-ce forță care îți vrea ție răul. Ci pentru că Dumnezeu te iubește și face ca Universul acesta bumerang să îți ofere iar și iar ocazia, șansa ca tu să îți vezi, să îți accepți și să îți depășești frica.

Atâta timp cât o negi, cu capul acolo în nisip, nu ai cum să o rezolvi. Și cum scoți un pic capul, hop și frica! Și stai și te întrebi ce-o avea viața asta cu tine de nu te lasă să trăiești!

Ți-e frică să fii singur – te trezești abandonat sau părăsit.

Ti-e frică că nu ai bani suficienți – vine ceva peste tine și pierzi o sumă de bani.

Ti-e frică să nu îți pierzi job-ul – faci o greșeală și încep lucrurile să se clatine.

Ți-e frică să nu te îmbolnăvești – și culegi un virus de toată frumusețea!

Și tot așa.

Și dincolo de explicația cu Dumnezeu și Universul, mai există una științifică. Psihologică. Când tu îți spui ție că ți-e frică, dai comandă minții tale să caute să îți confirme ceea ce spui. Fără să vrei, fără să fii conștient, vei căuta exact acele situații de care ți-e frică.

Așa funcționează mintea umană. Tot ceea ce gândim, mintea caută să materializeze, să facă să se întâmple. De aici și principiile gândirii pozitive. Gândind pozitiv, frumos, cu iubire și recunoștință, mintea ta va căuta să materializeze astfel. Gândind negativ, cu frică, cu furie, cu neiertare, mintea ta se va pune pe acel drum.

Și multora le este greu să accepte asta. Spun că sunt exagerări. Și caută explicații în afara lor. Dau vina pe ceilalți, pe societate, pe vremuri etc. Că sunt așa și pe dincolo și din cauza lor nu pot fi ei fericiți și împliniți.

Dar știința a demonstrat și continuă să demonstreze din diverse perspective că puterea minții noastre este dincolo de tot ceea ce este în afara noastră.

Poate pe unii îi va deranja comparația, dar adevărul este că negarea puterii minții umane, ne întoarce la stadiul de animale, de neanderthalieni. Atunci când afirmăm că ceva din exterior este ”vinovat” pentru ceea ce trăim, ne negăm pe noi înșine și ne punem în stadiul de ”frunză-n vânt”. Vântul adie sau bate și frunza se mișcă în ritmul lui.

Fie că rezonezi cu ideea că Dumnezeu ne oferă șanse să ne rezolvăm fricile, fie cu cealaltă perspectivă psihologică, concluzia este una și aceeași: frica există și nu aduce nimic bun.

Dar acum hai să te întreb altceva: cât de reală este frica? Ai văzut-o? Ai palpat-o? Ai mirosit-o? Nu metaforic, ci concret. Evident ca nu! Pentru că frica este doar un gând. Unul dintre cele peste 60.000 de mii de gânduri pe care le avem în fiecare zi. Frica nu este ceva concret, real, ci doar un gând. Atât.

Și ca orice gând, este total în puterea ta. Gândurile nu ni le pune nimeni în cap. Sunt doar ale noastre. Și noi putem face ce vrem cu ele. Poți alege oricând să dai atenție unui gând și să te concentrezi pe el sau poți alege să îl lași să treacă. La tine este întreaga putere. Și totul începe cu conștientizarea.

Atunci când te surprinzi pe tine că ți-e frică de ceva sau cineva, răspunde la aceste întrebări:

  1. Sunt sigur că frica mea este adevărată?

Tendința este să răspunzi ”da”. Ok, mergi atunci mai departe cu întrebările.

  1. Sunt absolut sigur că frica mea este adevărată?

Ia mai reflectează puțin. Cât este de probabil să se întâmple ceea ce ți-e frică? Analizează logic, la rece. Pe ce te bazezi când spui că frica ta este reală? Ce argumente logice și concrete ai? Au fost și situații în care frica ta nu s-a concretizat și s-a demonstrat a fi doar o închipuire a ta? Doar o exagerare? Care este proporția dintre situații: în câte s-a întâmplat și in câte nu?

  1. Ce sentimente și emoții îmi dă această frică?

Frica te poate face să simți diverse emoții, una sau mai multe simultan: furie, iritare, îndoială, dezamăgire, tristețe, slăbiciune etc. Conștientizează-le pe toate.

  1. Cum aș fi eu fără această frică?

Majoritatea dintre noi răspundem la această întrebare cu un singur cuvânt: liber. Exact! Lipsa fricii înseamnă libertate! Libertatea de a fi cine ești!

Și în afară de libertate, lipsa fricii îți mai poate da curaj, liniște, inițiativă, determinare, toleranță, iertare, inspirație, relaxare etc.

Te-ai văzut cine ești cu frica ta și te-ai văzut cine ești fără frica ta. Acum este momentul să decizi: păstrezi sau nu frica? Cum o faci să dispară? Într-un sigur fel: făcând exact ceea ce ți-e frică. Pentru că acum ai înțeles că frica este doar un gând și atât. Un gând pe care tu ai puterea totală să îl materializezi sau nu.

Reclame