Cat de mult te lasi influentat de ceea ce spun ceilalti ca esti? Hai, incearca un procent. 20%? 50%? 70%? Stai linistit, nu iti fie teama sa recunosti procentul adevarat. Pentru ca toti o facem, chiar daca putini o si constientizam sau recunoastem.

De ce o facem? Pentru ca asa am fost invatati. Inca de foarte mici. Sa ne pese de ce spun altii despre noi. Pentru ca mama si tata ne erau singurele repere. Si ei ne spuneau despre noi: esti minunat, esti bun, esti destept sau esti fricos, esti mic, esti nesimtit, esti obraznic etc. Si le auzeam si le integram si pe unele si pe altele. Si le credeam. Aveau valoare de adevar incontestabil in copilarie.

Iar asta ne-a creat diverse convingeri despre noi insine. Despre cine suntem. Si despre cum suntem. Iar din acest motiv, atunci cand auzim pe cineva spunand “esti”, mintea se duce catre acel “esti” din copilarie si are tendinta sa asocieze cu acel adevar incontestabil.

In cursurile mele de ledership, comunicare, inteligenta emotionala vorbesc mereu despre tendinta noatra de a pune extrem de usor etichete. Cineva se comporta intr-un fel si noi punem eticheta: “esti asa”. Desi, comportamentul respectiv poate ca este strict contextual.

La fel si cu noi insine. Auzim mereu de la ceilalti cum ca suntem intr-un fel sau altul. Iar fiecare dintre noi are un sistem de filtrare. Adica, pe unii ii credem, pe altii nu. Indiferent ca ne spun lucruri pozitive sau negative despre noi. Si chiar daca pe unii nu ii credem, asta nu inseamna ca nu are impact asupra noastra. Pentru ca vine EGO-ul si se razvrateste: cum isi permite sa spuna asta despre mine?

“Esti” este un verb de fiintare. Are un impact major pentru ca noi, oricare dintre noi, vrem sa stim cine suntem, cum suntem, ce suntem si cautam permanent validari despre ceea ce credem sau nu ca suntem. Ne place sa ni se spuna ca suntem buni, minunati, apreciati, iubiti si ne displace contrariul.

Psihologia spune ca impactul lui “esti” este cu atat mai mare cu cat tu esti mai nesigur de tine. Daca stii ca te afecteaza ceea ce spun altii despre tine, poti alege una sau mai multe solutii:

1. Autocunoastere: acest “esti…” nu ar mai avea nici o relevanta pentru noi atunci daca am sti cu siguranta cine si cum suntem. Daca eu ti-as spune acum “esti o molusca”, te-ar umfla rasul. Pentru ca tu stii ca esti o fiinta umana. Nu ai nici o indoiala. Este un adevar incontestabil.

Deci, atunci cand stii despre tine cine si cum esti, nu te mai afecteaza ceea ce spun altii.

Asta nu inseamna sa traiesti intr-o bula a ta si sa nu mai bagi in seama parerea nimanui, ci inseamna sa ai criterii logice foarte bine definite despre ce si cat crezi din spun ceilalti.

2. Fixarea limitelor personale: tu fixezi intotdeauna aceste limite. Iar ele includ si pe cine si ce crezi, cat dai voie altora sa aiba putere asupra ta. Pentru ca atunci cand tu crezi ce spune cineva despre tine sau chiar daca nu crezi, are totusi un impact emotional asupra ta, tu nu faci altceva decat sa dai putere acelei persoane. Sa dai din puterea ta. Te-ai gandit vreodata la asta?

Oamenii isi iau de multe ori puterea de la sine de a-si manifesta parerile. Si este firesc. Ne place sa spunem despre ce gandim. Adica, ceilalti pot sa spuna orice le trece prin minte sau prin suflet. Dar TU decizi ce si cat crezi. Tu fixezi limitele. Tu alegi sa dai sau nu putere persoanei respective asupra ta.

Deci, analizeaza cu atentie cui dai putere si cata putere dai.

3. Autoconstientizare: cat de mult folosesti si tu acest “esti…”? Pentru ca, vezi tu, Universul asta functioneaza ca un bumerang. Adica daca tu faci intr-un fel, ti se va raspunde similar. Daca tu ai tendinta de a pune etichete, ceilalti vor face la fel cu tine. Ia fa-ti o scurta analiza: ai tendinta de a spune “esti asa si pe dincolo” sau nu?

Ei, in situatia aceasta tot ce ai de facut este sa incepi sa reduci tu folosirea lui “esti”. Schimbarea intotdeauna incepe din noi si cu noi. Lasa etichetele. Nu-ti folosesc la nimic. Si nu iti mai lua tu puterea sa judeci pe ceilalti despre cum sunt. Pentru ca iti faci si tie rau, nu doar lor. Iar asta nu inseamna sa nu ai pareri, dar nu le pune cu eticheta “esti”. Cel mult, poti vorbi contextual: “in situatia X te-ai comportat asa”. Nu “esti asa”.

4. Self-coaching: descopera despre tine de ce anume te impacteaza emotional ceea ce spun ceilalti despre tine. Exista o lege universala care spune ca tot ceea ce ne deranjeaza la ceilalti, avem si noi. Doar ca manifestam diferit. Adica mai mult sau mai putin ori in alta arie din viata noastra.

Daca, de exemplu, te deranjeaza persoanele care manifesta lipsa de bun simt (si in gand spui “esti nesimtit”), constientizeaza faptul ca si tu manifesti aceasta lipsa de bun simt. Poate nu o faci cu ceilalti sau poate nu o faci la serviciu ori in societate, dar poate o faci acasa (ca, deh, cu oamenii apropiati iti permiti) sau chiar tu cu tine insuti (adica nu te respecti tu pe tine). Sau poate o faci in aria financiara, in sensul ca nu ai respect fata de bani. Sau in aria sanatatii: nu dai atentie starii de sanatate. Sau in oricare din cele 7 arii: social, familie, cariera, financiar, sanatate, mental si spiritual.

Intrebarile de self-coaching pe care sa ti le adresezi tu tie sunt:

– Ce emotii imi starneste acest comportament?
– Ce impact are asupra vietii mele acest comportament?
– Ce invat din faptul ca aceasta persoana are acest comportament?
– Unde manifest si eu acest comportament?
– Cum voi beneficia avand opusul acestui comportament? Cum vor beneficia celilalti?
– Ce sunt dispus sa fac pentru a avea opusul?

5. Cand vorbesti, pune in loc de “esti” orice alt verb: te comporti, faci, zici etc. In functie de ce anume se potriveste. Si vei vedea curand ca lucrurile se vor schimba. Pentru ca oamenii nu se vor mai simti atacati, judecati, etichetati, redusi la un “esti”.

6. Cand auzi “esti”, gandeste! Adica nu lasa emotia sa te cuprinda. Foloseste-ti logica. Noi, toti, avem tendinta de a proiecta asupra celorlalti ceea ce nu ne place la noi. Asa ca atunci cand cineva spune un “esti”, este despre el, nu despre tine. Sau nu intru-totul despre tine. Dar daca are impact asupra ta, aminteste-ti de punctul 4 de mai sus.

Dumnezeu a spus “Eu Sunt Cel ce Sunt”. Punct. Fara vreun atribut de un fel sau altul. Si noi suntem la fel. Asemeni Lui. Suntem ceea ce suntem. Doar mintea si EGO-ul tot incearca sa limiteze ceea ce suntem. Cauta etichete, atribute, validari, confirmari, argumente etc. Dar infinitatea si complexitatea a ceea ce suntem, mintea nu poate concepe.

Toti suntem frumosi si minunati in profunzimea noastra. Stii cand ajungem sa credem ca nu mai suntem? Cand ne limitam la natura pur umana. La EGO si la minte si la trup. Si lasam deoparte natura divina a spiritului nostru.

Uita-te mai profund in tine. Da-ti de treaba tie cu tine. Cunoaste-te, analizeaza-te, vindeca-ti traumele si priveste cu bucurie in tine.

Esti Cel ce Esti.

Reclame