Atunci când ceva se termină este pentru că a venit momentul să se termine. Ai ales acel ceva în trecut când erai altă persoană. Azi eşti altcineva şi este foarte posibil ca alegerile din trecut să nu ţi se mai potrivească. Să nu îţi mai folosească.

De multe ori, ne este greu să renunţăm la ceva cu care ne-am obişnuit, fie că este un job, o relaţie, anumiţi prieteni, un stil de a te îmbrăca, o maşină, modul de a-ţi petrece timpul liber etc. Pentru că se creează un ataşament.

Atunci când facem o alegere, este pentru că ne place ceea ce alegem. Sau avem nevoie. Ne îndeplineşte nişte dorinţe sua nişte necesităţi. Ne aduce ceva. Şi asta face să se creeze un ataşament emoţional. Ajungem uneori să ţinem cu dinţii de acel lucru, persoană, context, obiect, obicei. Să avem grijă excesivă, să protejăm, să hrănim cu tot ce avem şi ştim acel „ ceva” atât de preţios.

Doar că, în timp evoluăm. Iar evoluţia înseamnă schimbare. Înseamnă transformare. Şi înseamnă că ceva ce ni se potrivea, acum e posibil să nu ni se mai potrivească.

Uite, în aspecte concrete şi simple. Aşa cum tricoul de la 15 ani nu ţi se mai potriveşte la 30. Sau cum nopţile pierdute prin cluburi la 20 de ani nu ţi se mai potrivesc la 40. Sau job-ul de secretară de la 22 de ani nu ţi se mai potriveşte la 35 când ai deja o altă experienţă profesională şi de viaţă.

Chit că nu te-ai gândit, fix aşa este şi cu o relaţie. Fie ea de prietenie sau de dragoste. Ai ales acea persoană când erai altcineva. Poate nu structural sau fundamental, dar între timp nu poţi nega faptul că ai evoluat. Sau cel puţin te-ai schimbat. Astăzi eşti altfel.

Şi persoana respectivă este altfel. Şi ea a evoluat sau s-a schimbat. Iar dacă evoluţia nu este similară, poţi ajunge să resimţi că eşti ţinut pe loc prin decizia de a rămâne alături de cineva cu care nu mai împărtăşeşti ceea ce este important pentru tine.

Ştiu o persoană cu care lucrez de ceva timp în coaching care, la început de cariera a lucrat într-o multinaţională de renume. A crescut fulminant şi l-a format ca profesionist. Iar când a venit momentul, a făcut schimbarea. Şi apoi alte schimbări. După mai bine de 10 ani a avut oportunitatea de a reveni în compania de la început. Şi tare s-a mai bucurat. Evident, acum revenea pe un alt nivel profesional. Doar că s-a dovedit a fi un mare eşec decizia de a reveni acolo. Pentru că atât compania, cât mai ales cultura organizaţională, oamenii, structura, procedurile, procesele, strategia de business, totul se schimbase în aceşti peste 10 ani.

Deci, alegerea de atunci acum nu i se mai potrivea. Şi nu era nimeni de vină. Pur şi simplu, lucrurile evoluaseră diferit. El evoluase diferit. Compania respectivă nu mai era ceea ce îşi dorea.

La fel se poate întâmpla şi într-o relaţie. Poţi avea prietene sau prieteni care la un momendat nu ţi se mai potrivesc. Eu am trăit asta. Deşi am avut o relaţie excelentă şi am împărtăşit momente magice, la un momendat lucrurile s-au schimbat. Şi nimeni nu a fost de vină. Şi am acceptat aproape tacit răceala şi ruperea relaţiei. Ne-am îndepărtat pur şi simplu, fiecare urmându-şi viaţa şi alegerile care i se potrivesc. Fără ranchiună sau frustrări.

Şi la fel mi s-a întâmplat şi în relaţiile de dragoste mai recente. Deşi acolo este mult mai dificil. Pentru că acolo ataşamentul este cu mult mai puternic. Relaţia mult mai intimă. Conexiunea mult mai profundă. E complicat şi ai nevoie de multă maturitate, înţelegere, detaşare pentru a reuşi asta.

Şi admir profund persoanele care pot face asta. Cunosc astfel de persoane. Care înţeleg, ambii, reciproc, că a rămâne împreună nu le mai face bine. De cele mai multe ori, decizia de a ieşi dintr-o relaţie este doar a unuia. El sau ea. Cel căruia nu-i mai este bine. Şi asta, evident, răneşte pe celălalt. Pentru că lui sau ei încă îi era bine. Sau relativ bine. Sau comod. Şi ai nevoie de foarte multă înţelegere şi iubire pentru a reuşi să accepţi să-i dai libertate celuilalt pentru că lui sau ei nu-i mai este bine cu tine. Doar că asta este adevărata iubire. Aia pe care o admirăm în cărţi sau filme. Dar pe care eu am întâlnit-o şi în viaţa reală. Rar, este adevărat, dar nu imposibil.

Am trăit pentru un timp o relaţie absolut minunată. Cu multe emoţii şi trăiri fenomenale! Doar că la un momendat el a considerat că nu sunt eu ceea ce îşi doreşte şi nu îi este bine alături de mine. Evident că a fost dureros. Frustrant. Am plâns, m-am enervat, am negat, l-am acuzat… şi toată gama de reacţii posibile atunci când ţi se ia jucăria preferată.

Apoi, am înţeles şi m-am detaşat. Am înţeles că alegerea făcută într-un anumit moment de el, la alt moment nu i s-a mai potrivit. Iar dacă lui nu i se potrivea, nu avea cum mi se potrivească nici mie. Asta a fost o altă conştientizare. Importantă.

Deşi ţie îţi este bine într-o relaţie, dacă celuilalt nu-i este bine, nu are cum să dureze. Şi, mai devreme sau mai târziu, nici ţie nu-ţi va mai fi bine. Doare, însă, că nu tu ai luat decizia asta, ci ţi-a fost oarecum impusă. Deci, este o chestiune mai degrabă de ego şi nu de iubire.

La fel a fost şi cu cariera mea profesională. Vreo 10 ani mi s-a potrivit să fac recrutare. Apoi, a început să nu mi se mai potrivească. Şi am ales trainingul. Ăsta încă mi se potriveşte şi cred că mi se va potrivi mult de acum înainte. Doar că am mai adăugat şi coachingul pentru că asta este ceea ce mi se potriveşte 100%.

Aşadar, unele alegeri este posibil să ni se potrivească foarte mult timp. Poate chiar o viaţă. În timp ce altele poate că ni se potrivesc doar pentru un timp mai scurt sau mai lung.

Oricum ar fi, dacă vrei să fii sigur că eşti unde trebuie sau cu cine trebuie, adresează-ţi acele două întrebări esenţiale:

  • Găsesc bucurie în a face asta sau a fi cu această persoană?
  • Ofer bucurie prin a face asta sau a fi cu această persoană?

Dacă răspunsurile nu sunt ambele afirmative, atunci este clar că ceva nu ţi se mai potriveşte.

Pentru că viaţa este despre bucurie. Despre clipe frumoase, care te împlinesc, te hrănesc, te fac să creşti, să evoluezi, să te simţi bine, să îţi dea sentimentul de utilitate, de împlinire. Restul sunt doar „umplutură”. Timp pierdut, nu investit.

A face ceva care nu îţi aduce bucurie şi nu îţi dă ocazia să oferi bucurie sau a fi cu cineva alături de care nu găseşti bucurie sau căruia nu-i oferi bucurie… este inutil. Este timp pierdut. Este viaţă irosită. Fără sens. Fără rost.

Evident, să nu exagerăm. A face curat sau a plăti facturi, a sta la coadă, a sta în trafic etc. sunt altceva. Într-un fel sau altul, au şi ele utilitatea lor. Poate că nu găseşti bucurie în a le face şi nici nu oferi bucurie în a le face. Dar există partea negativă aici. Dacă nu le faci, îţi furi bucurie. Dacă nu îţi plăteşti curentul, rămâi fără. Dacă nu stai la coadă, îţi atragi injuriile celorlalţi. Dacă nu stai în trafic, încalci regulile de circulaţie.

Deci, decât să te enervezi că stai la coadă (că tot se apropie cozile interminabile de sărbători 😦 ) sau în trafic, mai bine gândeşte-te că faci asta pentru că altfel ţi-ai atrage neplăceri. Aşa că de ce să îţi atragi neplăcerea de a te enerva dacă oricum trebuie să stai la coadă sau în trafic? Nu mai bine foloseşti timpul ăla să te gândeşti la ceva plăcut?

Ştii cum se spune: un minut tot 60 de secunde are, fie că alegi să zâmbeşti în acele 60 de secunde sau alegi să înjuri. Doar că zâmbetul îţi face viaţa mai frumoasă, în timp ce înjurătura ţi-o urâteşte. Şi uită, UITĂ de prejudecata aberantă cum că înjurătura te face să te descarci. Orice cuvânt are o energie. Înjurăturile evident că au o energei negativă. Deci nu descarci nimic, ci te încarci. Cu energie şi emoţie negativă. „Când înjur mă descarc” este doar o iluzie ieftină pe care ţi-au vândut-o alţii. Evoluează şi schimbă-ţi perspectiva.

Mai bine descarcă-te ascultând muzica preferată. Vorbind cu cineva drag. Gândindu-te la oameni dragi.

Dacă vrei ca viaţa ta să fie mai frumoasă, dă-ţi voie să faci alte alegeri. Alegerile de demult ţi-au servit. Atunci. Mulţumeşte-le că au fost parte din tine sau din viaţa ta. Că te-au ajutat. Şi lasă-le. Dă-le drumul. Fă ce ţi se potriveşte astăzi. Fii cu cine ţi se potriveşte astăzi. Pentru că viaţa este despre bucurie. Despre a găsi bucurie şi a oferi bucurie.

Reclame